Translate

joi, 22 martie 2018



      
                                   Am vazut cerul deschis                                                                                                                    Apoc.  cap. 20:4

                                                                      - VII -

               
      Christian Briem


     5     A domni impreuna cu Hristos

     5.1     O scena curatita

     In studiul nostru despre evenimentele profetice ale zilelor de la urma, am ajuns la un moment de-o importanta cu totul speciala. Este momentul cand incepe o era cu totul noua in istoria umanitatii - aceasta mie de ani semnificativi pe care au anuntat-o toate profetiile Vechiului si Noului Testament si care, dupa planurile lui Dumnezeu, este sfarsitul tuturor evenimentelor de pe pamant.
     Babilonul, mama curvelor, biserica lumeasca stricata in intregime, a fost judecata intre timp. Ea a trebuit in final sa cedeze locul miresei ceresti. Fiara si profetul mincinos, acesti adversari ai lui Dumnezeu care au exercitat cu brutalitate, si pentru nenorocirea oamenilor, puterea pe care Satan le-a incredintat-o in domeniile politic si religios, - acestia si-au gasit locul lor pentru totdeauna in iazul de foc, si puterea lor militara a fost in intregime nimicita. Satan este legat si pastrat cu siguranta in Adanc. Orice forma a raului - stricaciunea morala, violenta, idolatria si apostazia - precum si sursa lor, au fost sterse de pe harta prin judecata lui Dumnezeu.
     Acum, aceasta scena nefericita de pe pamant, a fost curatita pentru a trece sub stapanirea lui Hristos, pentru desfasurarea unei binecuvantari pe pamant, asa cum omul nu a trait vreodata. Acolo unde vointa proprie a omului si rautatea sa au domnit, acum trebuie sa fie dreptatea lui Dumnezeu care domneste, pentru binele omului.


     5.2     Tronuri

               "Si am vazut tronuri, si ei sedeau pe ele si li s-a dat sa faca judecata" (20:4).

     Vizionarul a vazut deja tronuri in cer in capitolul 4: si Domnul, Dumnezeu, Cel Atotputernic, sedea pe tron in mijloc. De-acolo ieseau fulgere, glasuri si tunete. Si pe douazeci si patru de tronuri, din jurul acestui tron, douazeci si patru de batrani asezati. Nu trebuie confundata aceasta scena cu cea pe care o avem acum inaintea noastra. Pentru ca, in cap. 4 avem, ca sa zicem asa, punctul de plecare ceresc al tuturor judecatilor pe care Dumnezeu avea sa le aduca pe pamant. Dar acum, judecatile sunt in urma noastra, si inaintea noastra, vedem o scena care apartine domniei de o mie de ani si care este in desfasurare.
 Profetul Daniel, in viziunea sa deosebita despre cele patru imperii universale, a vazut deja asezate tronuri, si Cel Batran de zile asezat (Dan. 7:9). Cu exceptia acestui singur tron, tronurile vazute de Daniel erau goale, sau am putea spune, Daniel nu descrie cine erau cei asezati pe ele. Dar in Daniel 7, vedem pe Unul ca un Fiu al Omului (o imagine a Domnului Isus), venind cu norii cerului spre Cel Batran de zile (o imagine a lui Dumnezeu), si "I s-a dat stapanire si glorie si o imparatie" (Dan. 7:13, 14). In interpretarea viziunii, este spus mai departe la v. 22 ca judecata a fost data "sfintilor locurilor preainalte", si v. 26 arata: "si se va tine judecata".
     Ori, in Apoc. 20:4, gasim implinirea a ceea ce Daniel a vazut, caci este spus: "si ei sedeau pe ele". In timp ce in Daniel vedem tronurile, din punct de vedere cronologic, inaintea judecarii fiarei, intelegem aici ca cei care Il urmeaza pe Miel iesind din cer, stau pe tronuri dupa ce a fost facuta judecata. "Dar, cand va veni Fiul Omului in gloria Sa, si toti ingerii cu El, atunci va sedea pe tronul gloriei Sale" (Mt. 25:31). Numai atunci cand El S-a asezat pe tronul gloriei Sale, dupa judecata asupra vrajmasilor Sai, si insotitorii Lui, ascunsi pana atunci impreuna cu El, vor lua loc in mod public pe tronuri. Acesta este rezultatul istoric si moral al evenimentelor.
     Vrem astfel sa aratam o anumita solutie la intrebarea care ar trebui sa ne preocupe putin mai in detaliu: cine sunt persoanele asezate pe tronuri? despre cine este vorba? Preocuparea cu aceasta intrebare este atat de bogata in clarificari, intrucat de la cap. 4 am avut prezentarea diferitelor grupe de sfinti in cer si pe pamant. Ori, aceasta este tocmai diferenta intre aceste diferite grupuri de sfinti care este decisiva pentru intelegerea Apocalipsei si a pozitiei speciale pe care o avem ca credinciosi in timpul de har.


     5.3     Diferite grupuri de sfinti

          "Si am vazut tronuri, si ei sedeau pe ele si li s-a dat sa faca judecata; si am vazut sufletele celor decapitati pentru marturia lui Isus si pentru Cuvantul lui Dumnezeu; si aceia care nu se inchinasera fiarei, nici chipului ei si nu primisera semnul pe fruntea si pe mana lor; si ei au inviat si au imparatit cu Hristos o mie de ani" (20:4).

     Aceste remarcabile versete disting in mod clar trei grupe de sfinti:
        - In primul rand cei care sunt asezati pe tronuri si carora li s-a dat sa detina judecata,
        - apoi sufletele celor care au fost decapitati pentru marturia lui Isus si pentru Cuvantul               lui Dumnezeu,
        - in final grupul celor care nu s-au inchinat fiarei, nici chipului ei.


     5.3.1     Prima grupa

     O scurta privire asupra primei grupe ofera o serie intreaga de explicatii. Unii comentatori cred ca este vorba despre natiunile mentionate putin mai inainte; altii vad aici pe ingerii. Altii, mai aproape, gandesc ca fraza "si ei sedeau pe ele", pe cele douasprezece tronuri, se refera la cei doisprezece apostoli ai Mielului (Mt. 19:28).
     Ca natiunile sau ingerii trebuie sa domneasca, este o notiune straina Scripturii. Natiunile sunt subiecte in Imparatie, si ingerii sunt slujitori. In ce priveste cele douasprezece tronuri ale apostolilor, eu cred ca implinirea efectiva a promisiunii Domnului Isus facuta ucenicilor Sai in Matei 19 este inclusa in totalitate in versetele noastre. Cu toate acestea, intelesul versetelor noastre merge, cu siguranta, mult mai departe.
     Indicatia "sfintii din locurile preainalte" din Daniel 7 ne ofera singura directie buna: este vorba despre sfintii ceresti (din Vechiul precum si din Noul Testament) pe care i-am vazut, incepand de la cap. 4 din Apocalipsa, in cer prin simbolul celor douazeci si patru de batrani. La venirea Domnului (1 Cor. 15:23), ei au fost rapiti (1 Tes. 4:15:-17), si din acel moment ei sunt in cer ca sfinti inviati. Ultima mentiune directa despre ei in Apocalipsa se gaseste in cap. 19:4. Trebuie remarcat punctul special ca numarul lor nu s-a schimbat deloc in acest timp. Acest lucru se datoreaza faptului ca, dupa rapire, nimeni nu a mai inviat dintre morti, nici nu a mers in cer in urma acestui fapt. Au fost douazeci si patru de batrani la inceput (cap. 4) si douazeci si patru de batrani la sfarsit (cap. 19).
     O data ce nunta Mielului a venit, cei douazeci si patru de batrani au fost repartizati in mod necesar in "mireasa" (credinciosii din timpul harului) si "invitatii" (credinciosii din Vechiul Testament). Pe parcursul cap. 19 i-am vazut din nou impreuna in alaiul Domnului, ca insotitori ai Celui care a iesit din cerul deschis pe un cal alb pentru a cobori pe pamant. Aceasta este venirea Domnului "impreuna cu sfintii Sai" (1 Tes. 3:13). Si acum, la inceputul domniei de o mie de ani, ii gasim asezati pe tronuri, si lor le este dat sa detina judecata.
     Aceasta judecata are in mod evident caracterul unei judecati judiciare (tribunal). Ea nu are nimic de-a face in mod direct cu judecatile razboinice. Am vazut deja aceasta cand ne-am ocupat de v. 14 din cap. 19 (vezi subcapitolul  2.5.4 "Judecata va fi facuta de catre sfinti?"). Ori acum se va implini cuvantul pe care Dumnezeu l-a adresat altadata corintenilor: "nu stiti ca sfintii vor judeca lumea?" (1 Cor. 6:2). De asemenea, Domnul Isus a promis invingatorului din Laodiceea: "Invingatorului ii voi da sa sada cu Mine pe tronul Meu, dupa cum si Eu am invins si M-am asezat cu Tatal Meu pe tronul Sau" (3:21). Domnul Isus ii va asocia pe sfintii ceresti in timpul domniei Sale ca Imparat in acel veac minunat. Ce triumf va fi pentru ei! este ceea ce vom cauta sa vedem acum.


     5.3.2     A doua grupa

     Pe langa sfintii facuti desavarsiti, asezati pe tronuri, vazatorul vede o a doua grupa de sfinti care nu sunt inca facuti desavarsiti, adica nu sunt inviati. Ei sunt acolo chiar inainte de invierea lor, dupa cum ne arata foarte clar v. 4; el incepe prin a-i descrie ca "sufletele" celor care au fost decapitati pentru marturia lor. Expresia "sufletele" indica fara nicio indoiala faptul ca aceste persoane, la momentul de care este vorba aici, nu aveau inca trupuri, si sunt inca in starea de "dezbracati" (2 Cor. 5:4). Bineinteles, Scriptura sfanta foloseste, de asemenea, cuvantul "suflet" intr-un sens general pentru a desemna persoane, ca de exemplu in Geneza 12:5 si Fapte 27:37. Dar, in contextul nostru, cuvantul are cu siguranta semnificatia indicata.
     Acest lucru este subliniat si de faptul ca Ioan a folosit deja acest termen vorbind despre "sufletele de sub altar" in timpul celei de-a sasea peceti (6:9). Ei au fost omorati pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lor. Este vorba in mod evident aceleasi cu cele din capitolul 20, adica martirii care au platit cu viata pentru marturia lor credincioasa in perioada imediat urmatoare dupa rapirea sfintilor ceresti si inaintea celor trei ani si jumatate a necazului cel mare ("necazul lui Iacov"). Putem concluziona ca este vorba de iudei, mesageri iudei care parcurg suprafata pamantului cu mare viteza, ca vantul, pentru a vesti Evanghelia Imparatiei. Acesti credinciosi, care fac parte din ramasita iudaica, sunt cei pe care Domnul ii numeste "fratii Sai" inaintea tribunalului celor vii (sau natiunilor), atunci cand El va desparti oile de capre (Mt. 25:40).
     La capitolul 6:10, sufletele de sub altar rostesc un fel de rugaciune, pe care, cu cea mai mare bunavointa, nu o putem numi crestina: "Pana cand, o, Stapane, sfant si adevarat, nu judeci si nu razbuni sangele nostru asupra celor care locuiesc pe pamant?" (6:10). Niciodata crestinii nu se pot ruga in acest fel. Crestinii apartin perioadei harului, si potrivit cu ceea ce zice Romani 6:14, ei sunt "sub har". Dar pentru iudei, aceasta este o rugaciune in totul potrivita, care este placuta lui Dumnezeu, si pe care El o va asculta. Acesta este limbajul ramasitei iudaice, asa cum gasim de exemplu in mod profetic in Psalmi. Trebuie sa tinem intotdeauna mine ca mantuirea finala pentru noi crestinii, va avea loc intr-un mod cu totul diferit de cea a ramasitei iudaice: Domnul ne va elibera smulgandu-ne complet de pe scena ispitelor, luandu-ne la El in glorie (3:10). Ramasita credincioasa a poporului iudeu, din contra, nu va trai eliberarea decat prin faptul ca Domnul va veni la ei pe pamant si va nimici pe vrajmasii lor. Numai in acest mod vor intra in bucuria si binecuvantarea care le este destinata. De aceea, aceasta rugaciune care cere razbunare este in totul in acord cu gandul lui Dumnezeu.


     5.3.3     A treia grupa

     Raspunsul dat acestor suflete de sub altar este foarte caracteristic. El ne duce la al treilea grup de sfinti din cap. 20. "Si li s-a spus sa se mai odihneasca putin timp, pana se va implini si numarul celor impreuna-robi cu ei si al fratilor lor, cei care urmau sa fie ucisi ca si ei" (6:11). Deci ei trebuie sa aiba, de asemenea frati, care trebuie sa fie ucisi ca si ei, dar mai tarziu. Acestia sunt, cu siguranta, martirii din a doua jumatate a ultimei saptamani a lui Daniel (Dan. 9:27).
     In acesti trei ani si jumatate, inainte de venirea Domnului pentru judecata, Satan isi va exercita puterea sa de o cruzime de neimaginat prin prima fiara (conducatorul imperiului roman) si prin cea de-a doua fiara (Antihristul sau falsul profet), si ei vor amagi pe toti cei care locuiesc pe pamant, cu exceptia acestor sfinti despre care este spus in versetul nostru, care nu s-au inchinat fiarei, nici chipului ei, si care nu au primit semnul pe frunte si pe mana lor. Relatarea istorica a uciderii lor se gaseste in capitolul 13 v. 15: "Si i s-a dat sa dea suflarea chipului fiarei, incat chipul fiarei sa si vorbeasca si sa faca sa fie ucisi toti cei care nu se vor inchina chipului fiarei" (13:15).


     5.3.4     Credinciosii din timpul harului nu trec prin necazul cel mare

     Doua aspecte sunt in totul remarcabile in legatura cu aceste trei grupe de sfinti:
        - mentionarea sau aparitia lor in relatarea scriitorului sfant urmeaza intr-o ordine stric               cronologica,
        - fiecare din aceste grupe paraseste scena inainte sa apara urmatoarea grupa.

     Astfel, prima grupa, cea a sfintilor ceresti pe care ii vedem aici asezati pe tronuri, va parasit deja pamantul si va fi in cer inainte ca a doua grupa, cea a mesagerilor iudei, sa-si inceapa lucrarea lor pe pamant. Si numai dupa ce acestia, la randul lor, au fost ucisi, uraciunea care pustieste va fi asezata in Locul sfant la jumatatea ultimilor sapte ani, dupa care a treia grupa isi va face aparitia, si va sfarsi prin violenta. Dar la sfarsit, cele trei grupe vor fi impreuna: acestia sunt toti cei care au parte de prima inviere. Despre aceasta vom vorbi indata.
     Nu este nimic mai clar ca aceste texte, strans legate intre ele, care ne arata ca cei credinciosi din timpul harului nu vor trece prin necazul cel mare, si ca, dimpotriva, ei vor fi la acel moment de mult timp in cer. Alte grupuri le vor succeda pe pamant si vor raspandi marturia lui Dumnezeu si o parte dintre ei vor suferi ca martiri. Dar acestia nu sunt crestini.
     Timpul dispensatiei crestine, timpul harului, va lua sfarsit in mod irevocabil odata cu rapirea sfintilor ceresti. Fericit este cel care a gasit adapost sub sangele Mielului impotriva maniei care vine, si care apartine miresei ceresti a lui Hristos! El va fi rapit la intalnirea cu Domnul Isus in vazduh, la venirea Sa, pentru a fi pentru totdeauna impreuna cu El (1 Tes. 4:17). Iata speranta crestina, care este si partea noastra.


     
   
           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze