Am vazut cerul deschis Apoc. cap. 19 :20
- V -
Christian Briem
4 Satan legat in Adanc
4.1 Privire de ansamblu a cap. 20
Evenimentele din cap. 20 din Apocalipsa se leaga in mod direct, din punct de vedere istoric, cu ceea ce ne-am ocupat in cap. 19. Ele constituie o parte a lantului de evenimente din timpurile de la urma, care incep in cap. 19:11 si urmeaza intr-o ordine stric cronologica pana la v. 15 din cap. 20, pentru a ajunge in starea eterna (21:1-8).
Episodul in care Satan este legat urmeaza direct judecata asupra fiarei (comandantul roman cu armatele sale) si a falsului profet (Antihristul) si precede imediat domnia lui Hristos pe pamant.
Patru scene de-o importanta extraordinara ne vor fi prezentate in acest capitol 20. Mai intai il vedem pe Satan legat pentru o mie de ani (20:1). Apoi vine o relatare scurta despre domnia lui Hristos in timpul domniei de o mie de ani (20:4-6). Versetele 7 la 10 descriu ultima revolta a lui Satan si judecata sa definitiva, si a patra sectiune din acest capitol arata judecata celor morti inaintea marelui tron alb (20:11-15).
Legarea lui Satan este efectiv o conditie indispensabila pentru ca Domnul sa poata sa aiba domnia Sa de pace si de dreptate pe pamant.
4.2 Satan astazi in cer
Trei ani si jumatate inaintea momentului in care am ajuns cu studiul nostru, "balaurul cel mare, sarpele cel vechi, acela care se numeste Diavol si Satan" a fost aruncat din cer pe pamant (12:7-9). Aceasta ne arata ceea ce multi nu au ajuns sa inteleaga in mod corect, sau nu vor sa creada, ca diavolul are inca astazi acces in cer, si de fapt acolo el sta. Putem fi surprinsi, putem sa nu intelegem de ce este asa, dar orice ar fi, Dumnezeu are planurile Sale, si ceea ce El face este intotdeauna plin de intelepciune.
Este adevarat ca nu trebuie sa intelegem gresit sederea lui Satan in cer, ca si cum el ar sta in casa Tatalui. Nu, el nu are nicio libertatea de a intra in casa Tatalui. Acolo locuieste Tatal, Fiul si Duhul Sfant, si acolo vor locui intr-o zi copiii lui Dumnezeu. Ce har de nepatruns! Diavolul nu poate intina cu prezenta lui casa Tatalui. Dar el este inca in cer, si de aceea cerurile trebuie sa fie curatite (Ev. 9:23). Cerul este o expresie prin care se intelege ceva mai mult decat casa Tatalui, si care lasa loc de inteles a unui domeniu ceresc inferior, unde diavolul are in mod efectiv acces.
Deja in Vechiul Testament vedem aceasta prezenta a lui Satan in cer; aceasta este in cartea Iov: "Si a fost ziua cand fiii lui Dumnezeu au venit sa se infatiseze inantea Domnului; si a venit si Satan (Adversarul, Cel care invinueste) printre ei" (Iov 1:6). Si in aceasta carte din Vechiul Testament, printre primele daca nu chiar prima, Satan este infatisat in acelasi caracter ca in ultima carte, cel de acuzator al fratilor. "Oare in zadar (sau "oare pentru nimic") se teme Iov de Dumnezeu? ... Dar intinde-Ti mana si atinge tot ce este al lui, sa vezi daca nu Te va blestema in fata" (Iov 1:9-11). Satan il acuza pe Iov si sustinea ca teama sa de Dumnezeu era determinata din motive de interese egoiste.
Aceasta veche si venerabila carte a Sfintei Scripturi ne invata ceva din taina pentru care Dumnezeu permite inca lui Satan accesul in cer alaturi de ceilalti fii ai lui Dumnezeu care nu sunt cazuti: El il foloseste, in prestiinta cailor Sale, pentru disciplina sfintilor Sai. Caci trebuie sa tinem cu tarie in inimile noastre acest adevar: nimeni altcineva decat Dumnezeu Insusi nu a indreptat privirea lui Satan spre Iov! "Ai privit tu la robul Meu Iov, ca nu este nimeni ca el pe pamant?" (Iov 1:8). Initiativa este partea lui Dumnezeu, nu a lui Satan.
Satan nu poate face absolut nimic si nici nu poate nega cu nimic tot ce priveste mantuirea eterna. Dar atunci cand Dumnezeu vrea si ingaduie, Satan poate fi foarte bine instrumentul pentru a ne smeri si a ne disciplina. I-a fost dat lui Satan sa-l palmuiasca pe Pavel printr-unul din ingerii sai, astfel ca slujitorul credincios al lui Dumnezeu sa nu se mandreasca (2 Cor. 12:7). Satan nu poate face niciun singur pas dincolo de limitele trasate de Dumnezeu. Aceasta este o mare mangaiere pentru noi, si daca avem totdeauna aceasta inaintea ochilor, ne va da o pace profunda, caci atunci noi nu vedem instrumentele pe care le foloseste Dumnezeu pentru a ne smeri, nu-l vedem pe Satan, nici oamenii rai, nici fratii lipsiti de dragoste, ci vedem mana lui Dumnezeu care le foloseste. Fie ca El sa ne ajute sa invatam aceasta!
Ca Satan si ingerii sai sunt inca astazi in cer, noi o stim dintr-un pasaj cu un context cu totul diferit: lupta crestinului nu este impotriva carnii si sangelui (adica noi nu avem de luptat impotriva oamenilor care au carne si sange), ci avem de luptat impotriva "stapanirilor, impotriva autoritatilor, impotriva stapanitorilor lumii intunericului acestuia, impotriva puterilor spirituale ale rautatii in cele ceresti" (Efes. 6:12). Daca vrem sa ne bucuram in mod practic de binecuvantarile spirituale care sunt ale noastre si care sunt in legarura cu locurile ceresti, vom face experienta de a ne impotrivi lui Satan, si vom experimenta in mod direct toate vicleniile pe care el le foloseste pentru a ne indeparta de acestea (binecuvantari si pozitii ceresti, n.t.).
Dar Satan impreuna cu ostirile sale nu va ramane pentru totdeauna in locurile ceresti. In Apocalipsa 12, vizionarul (Ioan) aude un glas puternic spunand sfintilor glorificati din cer: "Acum a venit mantuirea si puterea si Imparatia Dumnezeului nostru si autoritatea Hristosului Sau; pentru ca a fost aruncat afara acuzatorul fratilor nostri, cel care-i acuza inaintea Dumnezeului nostru zi si noapte" (Apoc. 12:10). Sa notam bine modul de exprimare: "acuzatorul fratilor nostri". Acesti sfinti ceresti nu se refera la ei insisi ca fiind obiectele atacurilor lui Satan, ci ei vorbesc despre alti sfinti care, dupa rapirea miresei, vor suferi pana la moarte datorita marturiei lor pentru Domnul, si care il vor invinge pe acuzatorul lor neobosit, diavolul.
Am spus acestea pentru a face de trei ori clar. In primul rand pentru a sublinia faptul ca credinciosii care au parte de rapire, vor fi deja in cer la acel moment. Ei vor fi rapiti in cer inainte sa inceapa judecatile pregatitoate ("inceputul durerilor", n.t.), si acestea sunt cele despre care vizionarul aude glasul.
In al doile rand, invatam de aici ca sfintii ceresti sunt uniti cu fratii lor iudei de pe pamant, - deci cu sfintii care, in prima jumatate a saptamanii lui Daniel, vor suferi moartea de martiri din cauza sangelui Mielului si a cuvantului marturiei lor (Apoc. 12:11). In al treilea rand, putem spune ca expresia "acuzatorul fratilor nostri" nu se aplica in adevaratul ei sens astazi. Cu siguranta, este si astazi adevarat ca diavolul este acuzatorul fratilor. Am vazut ca principiu cu Iov, si profetul Zaharia ne vorbeste de asemenea (Zah. 3:1, 2).
In mijlocul ultimei perioade de sapte ani, inainte de aparitia Domnului Isus, divolul va fi aruncat din cer. Nu se va mai intoarce niciodata acolo, nici el si nici ingerii lui. Accesul in cer ii va fi inchis pentru totdeauna. Cerul se va bucura: "De aceea bucurati-va, ceruri, si voi care locuiti (lit. "care aveti cortul") in ele!" (Apoc 12:12). Dar vai de sarmanul pamant peste care el este aruncat! El va fi cuprins de manie mare impotriva pamantului intr-un mod de neimaginat, "stiind ca are putin timp". El stie - dar oamenii pe care ii insala nu trebuie si nu vor sa stie - de ce? pentru ca timpul care a mai ramas pana la sfarsit este foarte scurt.
Intr-un sens figurativ, este adevarat si in legatura cu timpul de astazi. Suntem constienti ca ne aflam la sfarsitul timpului de har? Cat este de scurta perioada de timp pana la venirea Domnului! Nimeni nu va mai putea fi mantuit atunci dintre cei care nu au primit dragostea adevarului, atunci cand le-a fost oferita (2 Tes. 2:10).
Satan va folosi de-o maniera ingrozitoare ultimii trei ani si jumatate care ii mai raman de stat pe pamant: el va da puterea sa, o mare putere, fiarei si falsului profet pentru a insela pe oameni intr-un fel nemaintalnit pana atunci. Tabloul urmarii fatale ne este dat in cap. 13 din Apocalipsa. Dar, dupa executarea judecatii asupra fiarei si a falsului profet de catre Domnul Isus Insusi, puterea lui Dumnezeu se va indrepta de acum impotriva adevaratului autor al oricarui rau, impotriva lui Satan insusi. El va pune capat, pentru un timp, lucrarii lui pe pamant. Iata cuvintele inspirate ale scriitorului sacru cu privire la aceste uimitoare evenimente:
"Si am vazut un inger, coborand din cer, avand cheia Adancului si un lant mare in mana lui. Si l-a apucat pe balaur, sarpele cel vechi, care este Diavol si Satan (lit. "Acuzatorul si Adversarul"), si l-a legat pentru o mie de ani, si l-a aruncat in Adanc, si a inchis si a pecetluit deasupra lui, ca sa nu mai amageasca natiunile, pana cand se vor implini cei o mie de ani; dupa acestea trebuie sa fie dezlegat pentru putin timp" (Apoc. 20:1-3).
4.3 Cursa diavolului
Inainte de a ne ocupa mai in detaliu de aceste versete, as dori sa vedem doua lucruri folositoare pentru invatatura noastra. Primul priveste modul deosebit in care Dumnezeu lucreaza cu Satan, si al doilea drumul caderii progresive al lui Satan, din punctul cel mai inalt la punctul cel mai de jos.
Ceea ce face Dumnezeu este intotdeauna desavarsit, ca intelegem sau nu; toate caile Lui sunt drepte (Deut. 32:4). Chiar si atunci cand este vorba de felul lui Dumnezeu de a trata acest adversar, ceea ce face El este desavarsit. Era dupa gandul Sau ca Satan sa fie invins de Domnul Isus la cruce la Golgota, de-o maniera justa si morala, inainte ca mana puternica a lui Dumnezeu sa se abata asupra lui.
La inceputul tuturor relatarilor biblice, il vedem pe Satan avand acces in gradina Eden (Gen. 3). Ca el a avut acces (si ca el are inca acces) in cer, l-am vazut deja in Iov 1. Numai ca in cer, in prezenta lui Dumnezeu, el nu poate sa se ascunda, asa cum a putut sa faca cu omul in paradisul pamantesc. Este remarcabil de vazut ca, atunci cand l-a facut pe primul om sa pacatuiasca, aceasta s-a intamplat la fel ca in momentul caderii sale in pacat: "Veti fi ca Dumnezeu" a fost momeala pe care el a prezentat-o omului. Ori, aceasta a fost, de asemenea, originea propriei sale caderi, dupa marturia Scripturii (Ezec. 28:12-17) (*). Apostolul Pavel atrage atentia la cursa diavolului in 1 Tim. 3:6-7 - mandria.
(*) Bineinteles nu gresim daca admitem ca in imaginea imparatului Tirului ne este dat un tablou al lui Satan si al purtarii sale.
Cu totul contrar Domnului Isus, care S-a smerit pe Sine Insusi, Satan s-a angajat pe un drum al inaltarii de sine, si a inceput sa cada. A cazut din locul cel mai inalt al gloriei de creatura, si caderea lui nu inceteaza, etapa cu etapa. In primul rand el este aruncat din cer pe pamant (Apoc. 12), apoi in Adanc (Apoc. 13), si apoi dupa o mie de ani in iad (Apoc. 20).
Ce diferenta fata de drumul Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu! El n-a socotit ca un lucru de apucat sa fie egal cu Dumnezeu (caci El era!), El a fost din eternitate in chip de Dumnezeu. Gloria pe care El o avea nu era o glorie de creatura, ci o glorie intrinseca (*) care Ii apartine ca Persoana a Dumnezeirii, si pe care o are inainte de intemeierea lumii (Ioan 17). Apoi devenind Om, S-a smerit, si S-a smerit tot mai mult, etapa cu etapa, si a fost ascultator pana la moarte, si chiar moarte de cruce (Filip. 2:6-8). Si tocmai in moarte El l-a invins pe Satan de-o maniera justa si morala; acum printul acestei lumi este deja judecat (Ioan 12:31).
(*) Constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru) (dex.ro).
Prin urmare, aceste doua cai sunt cele mai opuse, atat cat este posibil. Pe de-o parte calea lui Satan, calea inaltarii de sine si a neascultarii (aceasta este calea si maniera de gandire a lumii) - si pe de alta parte, calea Domnului Isus, calea renuntarii si ascultarii desavarsite, cale trasata pentru toti cei care sunt rascumparati prin sangele Sau. Prima cale conduce in Adanc, in iad - cealalta la gloria lui Dumnezeu. Pe care din aceste doua cai te afli tu cititorule? Ce fericira gusta cei care Il urmeaza pe Domnul Isus si manifesta duhul Sau! Desigur, si calea lor trece prin suferinta, dar conduce la gloria lui Dumnezeu, - la un loc atat de maret si atat de inalt, ca suntem departe de a ni-l imagina. Dar noi il credem, si il credem pentru ca El ne-a spus.
4.4 Numai un inger
Am vazut deja ca aceste versete de la inceputul cap. 20 nu se refera inca la judecata finala a lui Satan. Dar acum a venit timpul pentru ca Satan sa fie dezbracat de toata puterea lui asupra lumii, - o putere pe care si-a insusit-o. Cum are loc aceasta dezbracare? prin vestirea Evangheliei? Asa gandesc multi oameni, dar aceasta este o iluzie la care nu trebuie sa cedam in fata afirmatiei clare a Scripturii. Nu a fost predicata Evanghelia pe parcursul mai multor secole? Si totusi, Satan a ramas inca dumnezeul acestei lumi, de la inceput. Si el va ramane pana cand Dumnezeu va interveni cu puterea Sa cea mare.
Vizionarul vede un inger coborand din cer cu cheia Adancului si un lant mare in mana. Cheia si lantul trebuie in mod evident luate in sens simbolic.
Problema justitiei fiind clarificata anterior de-o maniera divina, este cu totul remarcabil sa vedem cat de mica putere este necesara pentru neutralizarea lui Satan. Domnul Isus Insusi nu intervine cu nimic in acest plan pentru alungarea lui Satan de pe scena pamanteasca. Puterea incredintata unui inger este suficienta; nu vedem interventia mai multor ingeri: numai unul.
Cand Satan a fost aruncat pe pamant, aceasta a fost in urma unei batalii dusa in cer (cap. 12), dar aici nu intalnim nimic asemanator. Vizionarul nu zice nimic despre puterea ingerului care l-a legat pe Satan. Cartea Apocalipsa vorbeste in mai multe randuri despre ingeri, dar aici relatarea biblica este goala si simpla: "si am vazut un inger", el il prinde pe Satan, l-a legat, si aceasta pentru o mie de ani, l-a aruncat in Adanc si a inchis totul printr-o pecete.
Dorim sa ne ocupam in continuare de aceste cinci puncte: Satan - legat - Adanc - pecetluit - o mie de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu