Translate

joi, 30 noiembrie 2017




          Istoria profetica a crestinatatii vazuta in cele sapte                 adunari din Asia in Apocalipsa 2 si 3
                                                - VII -


          Raymodn K. Campbell


          6          Mesajul catre Sardes - Apoc. 3:1-6 (continuare)


          6.6          Aminteste-ti - pastreaza - pocaieste-te

          "Aminteste-ti deci cum ai primit si ai auzit si pastreaza si pocaieste-te!" (3:3).

          Domnul recunoaste ca a avut loc o lucrare de har in perioada Reformei. Multe adevaruri au fost auzite si primite. Acum, lumina Biblie deschise s-a raspandit si intrega Europa a fost bulversata prin Reforma. Oamenii se inghesuiau in sali si ascultau timp de patru pana la cinci ore la rand discursuri bazate pe Biblie. Adevaruri despre deplina suficienta a Scripturii, indreptatirea prin credinta si libertatea de constiinta faceau parte din adevarurile auzite si primite.
           Dar acum, aceste adevaruri care au fost regasite si de care s-au bucurat s-au stins din memorie si din constiinte. Protestantismul traia acum prin faima lui dobandita in lupta castigata asupra sistemului papal al Romei, traia prin faima sa si uitand adevarurile pretioase care i-au fost revelate. Domnul indeaman deci Sardesul sa-si aminteasca cum a primit si auzit, sa pazeasca cu tarie adevarurile revelate prin Duhul lui Dumnezeu, si sa se pocaiasca de declinul sau si de caderea sa din starea de la inceput. Aceasta era calea de vindecare si de restaurare pe care Domnul o pune, in har, inaintea Sardesului. El voia sa-i conduca la pocainta amintindu-le cum au primit Cuvantul, facandu-i sa-si aminteasca de sinceritatea, de ardoarea, de ravna si de dragostea cu care au primit adevarul atunci cand lumina Bibliei deschise a stralucit peste ei, eliberandu-le sufletele de intunericul catolicismului. Un alt punct de observat aici este ca Domnul face responsabile persoanele in mod individual si adunarile, potrivit cu lumina pe care au primit-o. Sardes va fi judecata dupa lumina pe care a primit-o la Reforma si dupa privilegiul luminii raspandite de Biblia deschisa. Ce declin si ce apostazie se afla astazi in protestantism, unde in multe locuri Biblia nu mai este considerata ca fiind Cuvantul inspirat si infailibil al lui Dumnezeu, si doctrina indreptatirii prin credinta este considerata ca o relicva a unei epoci apuse! Ce judecata va cadea peste ei!
          Aplicand la noi insine astazi in mod individual cuvintele Domnului catre Sardes: cat de patrunsi ar trebui sa fim de indemnul de a ne aminti cum am primit ai auzit, si a tine cu tarie si a ne pocai! Cate slujiri pretioase am auzit in decursul timpului! Am apreciat noi pretul si valoarea adevarului pe care Dumnezeu ni l-a dat sa-l cunoastem si sa-l tinem cu tarie? Sau am preferat mai degraba lucrurile pamantesti si trecatoare decat descoperirea lui Hristos si a Cuvantului Sau? Multe lucruri din viata noastra arata ca nu am apreciat adevarul pe care l-am auzit si primit. In consecinta, indemnul la pocainta prin judecata de sine este cuvantul pe care Domnul ni-l adreseaza personal.


          6.7          Amenintarea judecatii

          "Deci, daca nu vei veghea, voi veni ca un hot si nicidecum nu vei sti in ce ceas voi veni asupra ta" (3:3b).
                                                                                                                                                                              Domnul sfatuieste adunarea sa vegheze; acum ei sunt amenintati cu judecata daca nu vegheaza si nu isi revin din caderea lor. El va veni asupra lor pe neasteptate ca un hot. Aceasta este foarte grav, caci Domnul va veni peste lume "ca un hot in noapte" (1 Tes. 5:2). Sardes este deci atentionata ca, daca nu vegheaza si nu se pocaieste, va fi tratata ca si lumea si judecata de venirea Lui peste ei ca un hot, o venire neasteptata si nedorita.
          Ce lucru trist atunci cand biserica marturisitoare, da, protestantismul cu faima sa mare, este redus, dupa estimarea si judecata lui Dumnezeu, la nivelul lumii. Biserica din perioada Sardesului era unita cu puterile politice si deci identificata cu lumea. Ea va avea parte de judecata lumii, atunci cand El va veni dintr-odata prin surprindere ca "un hot in noapte". Starea actuala a protestantismului nu este mai buna, ci este mai rea decat cea dupa Reforma, si atentionarea Domnului cu privire la judecata viitoare este de-o solemna aplicatie actuala.
          Ramasitei credincioase din Tiatira, Domnul i-a vorbit despre Sine ca "steaua de dimineata si i-a indemnat sa tina cu tarie pana cand El va veni (Apoc. 2:25,28). Cat este de frumos modul in care El Se prezinta pentru ei in legatura cu venirea Sa. Pentru adevaratii credinciosi care asteptau ca Domnul si Mirele lor sa vina, El va apare ca "steaua stralucitoare de dimineata" (22:16) si-i va rapi in gloria casei Tatalui Sau (Ioan 14:2-3). Dar, pentru lume si pentru biserica marturisitoare care nu-L cunoaste pe Hristos si nu asteapta nici nu doresc intoarcerea Lui, El va veni ca un hot cu o distrugere si judecata subita.
          Cuvintele Domnului catre Sardes, cu privire la venirea Sa peste ei ca un hot, arata ca ei nu asteptau venirea Lui. Acesta este cu siguranta adevarat pentru protestantismul actual in general si pentru lume. Ei nu asteptau si nici nu doreau ca Domnul sa revina, si venirea Lui va fi nedorita si neasteptata ca venirea unui hot.
          Dar cuvantul pentru adevaratul copil al lui Dumnezeu este: "Dar voi, fratilor, nu sunteti in intuneric, ca ziua sa va surprinda ca un hot. Pentru ca voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei" (1 Tes. 5:4-5a). Sa fim si noi asa cum ii indeamana Domnul pe ucenicii Sai in Luca 12:35-36: "Mijlocul sa va fie incins, si facliile aprinse; si voi fiti asemenea oamenilor care-l asteapta pe stapanul lor".


          6.8          Ramasita

          "Dar ai in Sardes cateva nume care nu si-au intinat vesmintele; si vor umbla cu Mine in haine albe, pentru ca sunt vrednici" (3:4).

          La fel ca in Tiatira unde o ramasita credincioasa a fost observata de Domnul, si la Sardes erau persoane credinciose pe care Domnul le-a deosebit de marea masa de marturisitori, si care Ii erau placuti. Ei nu si-au intinat hainele prin asocierea cu lumea asa cum restul bisericii din Sardes a facut-o, ci si-au pastrat curatia personala prin despartirea de lucrurile rele care erau in jurul lor. Sfintenia in umblare si purtare ii caracteriza in masura in care ei se pazeau, nu doar de orice lucru rau din jurul lor, ci si de contaminarea interioara din sfera bisericii marturisitoare a lui Dumnezeu. Erau deci separati, desi in numar mic si nepopulari aici jos, dar cunoscuti in mod personal de Domnul si vrednici sa umble cu Domnul in haine albe. Ei au invatat ceea ce Iacov a scris ca : "Religia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu Tatal este aceasta: ... a se pastra neintinat de lume" (Iac. 1:27).
          "Vor umbla cu Mine in haine albe, pentru ca sunt vrednici". Aceasta este promisiunea pretioasa a Domnului fata de acesti credinciosi din Sardes, si fata de toti cei care umbla in despartire de rau si se pastreza neintinati fata de lume, care-l are pe Satan ca dumnezeu si print, fie in sector comercial, politic sau religios. Aceasta promisiune arata cat de mult apreciaza El o astfel de credinciosie fata de Sine, si rasplatirea este o asociere si o identificare cea mai intima cu El Insusi. Ei si-au pastrat integritatea si curatia lor morala aici jos, si vor umbla impreuna cu El acolo sus, in haine albite in sangele Mielului. Rasplata lor deosebita in glorie este deci legata de separarea si curatia morala pe care au pastrat-o aici jos. O astfel de fidelitate fata de Domnul nu va fi uitata, ci rasplatita pentru totdeauna sus. Fie ca aceste cuvinte ale lui Hristos sa incurajeze pe credinciosii de astazi sa umble in despartide de tot ceea ce nu-I place Domnului si care nu vine de la El.
          Este de subliniat ca in mesajul catre Tiatira, Domnul S-a adresat ramasitei credincioase cu cuvintele: "cati nu aveti invatatura aceasta", etc., in timp ce la Sardes El zice: "Dar ai in Sardes cateva nume care nu si-au intinat vesmintele". Aceasta vrea sa arate ca existau mai multi credinciosi in ramasita evlavioasa in perioada Tiatira decat cei din perioada Sardes? Trebuie sa deducem din cuvintele "cati" spuse la Tiatira, si din cuvintele "cateva nume" la Sardes, ca erau, si ca poate fi si astazi, putine suflete evlavioase despartite de rau in protestantismul formal decat in sistemul roman din perioada Tiatira? Aceasta pare ca se subintelege. In orice caz, existau doar cativa in Sardes care erau placuti Domnului. Este surprinzator ca nu erau mai multi despartiti din mijlocul miscarii protestante, desi aceasta se revoltase impotriva stricaciunii din Tiatira.


          6.9          A cincea parabola

          Am remarcat o asemanare intre parabolele din Matei 13 cu ceea ce am gasit in aceste sapte adunari. Sardes este a cincea. Si a cincea parabola din Matei 13 zice: "Imparatia cerurilor este asemenea unei comori ascunse intr-un ogor, pe care un om, gasind-o, a ascuns-o; si, de bucuria ei, merge si vinde tot ce are si cumpara ogorul acela" (13:44). Aceasta parabola Il infatiseaza pe Domnul Isus parasind totul si cumparand lumea, ogorul, prin sangele Sau, pentru a putea sa aiba comoara ascunsa din interior, sfintii Sai in mod individual sau, dupa cum unii cred, Israel.
          Asemanarea acestei parabole cu Sardesul se pare a fi aceea a unei comori ascunse in ogor. In mijlocul masei mari care marturisesc protestantismul lipsit de viata, care umbla impreuna cu lumea, exista cateva nume ascunse in aceasta ramasita, care sunt credinciosi adevarati. Ei sunt ca o comoara ingropata in ogor, cunoscuti si apreciati de Domnul lor.



          6.10          4) Promisiunile invingatorilor


          "Invingatorul va fi imbracat in vesminte albe si nicidecum nu-i voi sterge numele din cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Sai" (3:5).

          O tripla rasplatire este aici promisiunea facuta invingatorului:

          1- Va fi imbracat in vesminte albe.
          2- Numele sau nu va fi sters din cartea vietii.
          3- Domnul va marturisi numele lui inaintea Tatalui Sau si a ingerilor Sai.

          Cei care isi aminteau cum au auzit si primit si pastrau si se pocaiau si ar fi dobandit conditia celor care nu si-au intinat hainele, - acestia vor fi aratati ca invingatori si adaugati ramasitei credincioase care va umbla impreuna cu Domnul in haine albe.
          Hainele albe pe care Domnul promite ca le va inbraca invingatorul, sunt recunoasterea publica de catre Domnul a caracterului curat in umblarea lor aici pe pamant. In Apoc. 19, sotia Mielului este vazuta imbracata in "in subtire stralucitor si curat", caci, dupa explicatia care urmeaza, "inul subtire sunt faptele drepte ale sfintilor" (19:8). Astfel, Domnul da asigurari ca orice fapta de credinciosie a invingatorului, care a condus la despartirea de ceea ce era rau aici pe pamant, va fi raspalata sa viitoare intr-o manifestare eterna in prezenta Sa.
          A doua promisiune facuta aici invingatorului este ca numele sau nu va fi sters din cartea vietii. Aceasta ridica intrebarea referitoare la ce este cartea vietii si daca este posibil ca numele sau (al invingatorului, n.t.) sa fie sters din ea. Un studiu atent va arata o deosebire intre cartea vietii mentionata aici si "cartea vietii Mielului" despre care se vorbeste in Apocalipsa 13:8 si 21:27. Acestea sunt doua carti sau doua registre diferite.
          Cartea vietii pare sa fie un registru general de marturisire, unde un nume poate fi inscris, dar dupa o examinare a dreptului de inscriere se poate dovedi fals si numele va trebui sters. Gandul de a fi sters din cartea lui Dumnezeu a fost exprimat deja din vechime. Moise, intr-un minunat moment de mijlocire pentru Israel care pacatuise, Ii spune lui Dumnezeu: "Si acum, daca le vei ierta pacatul...,iar daca nu, sterge-ma, Te rog, din cartea Ta pe care ai scris-o. Si Domnul i-a zis lui Moise: Pe cel care a pacatuit impotriva Mea, pe acela il voi sterge din cartea Mea" (Ex. 32:32-33). In Psalmul 69:28, David cere pentru vrajmasii Domnului: "sa fie stersi din cartea vietii si sa nu fie inscrisi cu cei drepti". Apoi, in Apoc. 22:19 este data atentionarea ca "daca scoate cineva din cuvintele cartii profetiei acesteia, Dumnezeu ii va scoate partea de la pomul vietii si din cetatea cea sfanta", etc.
          Toate aceste pasaje indica posibilitatea ca Domnul sa stearga numele cuiva din cartea vietii, care este o carte generala a celor care marturisesc ca au viata divina. Dumnezeu inscrie totdeauna oamenii dupa marturisirea lor, dar ii face responsabili de ceea ce marturisesc. Este o carte a vietii cea despre care vorbeste Domnul, si daca se dovedeste ca persoanele nu sunt caracterizate prin  viata divina, ci sunt moarte ca marea masa din Sardes, numele lor putand fi sterse ca neavand dreptul sa ramana inscrise in acest registru.
          Cartea vietii Mielului contine numele care au fost inscrise acolo inainte de intemeierea lumii, potrivit cu Apoc. 13:8 si 17:8: "al caror nume nu a fost scris de la intemeierea lumii in cartea vietii Mielului celui injunghiat". Aceasta este cartea gandurilor si planurilor lui Dumnezeu, care a cunoscut sfarsitul de la inceput si a scris acolo, inainte ca timpul responsabilitatii omului sa inceapa, numele tuturor celor care au fost alesi in Hristos inainte ca lumea sa fie intemeiata (Efes. 1:4). Acestia sunt adevaratii credinciosi nascuti din nou in Hristos, pe care El i-a chemat, indreptatit si glorificat (Rom. 8:30), si lucreaza in inimile lor prin Duhul Sfant, prin care ne-a pecetluit si ne-a insemnat ca fiind ai Sai pentru totdeauna. Cartea vietii Mielului este registrul realitatii si niciun nume nu este sters de acolo.
          Cartea vietii este registrul care cuprinde pe cei care marturisesc pe Hristos, in adevar sau fals. Cei care au numai o marturisire falsa si lipsita de viata, vor avea numele lor sterse din aceasta carte. Cei din Sardes care sunt invingatori deoarece au auzit indemnul la pocainta si in care exista realitatea vietii in Hristos, sunt asigurati ca numele lor nu vor fi sterse din cartea vietii lui Dumnezeu. Cat de mangaietoate si linistitoare este promisiunea invingatorului!
          Exista un alt gand inviorator in aceasta promisiune. Cei care doresc sa-I fie credinciosi lui Hristos si a-L asculta, sunt obligati sa stea departe de lucrurile rele si de coruptia religioasa. Ei se confrunta cu mania si impotrivirea conducatorilor religiosi si pot avea numele lor sterse din registrele bisericilor omenesti. Domnul asigura un astfel de invingator ca, daca omul poate sa steraga numele sau si sa-l excomunice ca pe un rau, El nu va sterge numele lui din cartea vietii Sale.
          A treia promisiune facuta invingatorului din Sardes este: "Voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Sai". Nu doar ca Domnul va pastra numele invingatorului in cartea vietii Sale, ci El promite sa marturiseasca numele sau inaintea Tatalui Sau si inaintea ingerilor Sai. Este ca un general care da raportul bataliei la cartierul general comandantului suprem, si mentioneaza, dand dovada de recunostinta, numele celor care s-au distins in indeplinirea datoriei. Aceste nume sunt citate pentru o mentiune de onoare si de rasplata. Cat este de incurajator pentru soldatul, care, sub focul marilor greutati a ramas la postul sau, de a avea numele sau citat inaintea superiorilor sai si inaintea comandantului suprem. Dar o astfel de masura de onoare si de distinctie pamanteasca este incomparabila in raport cu onoare de nedescris si cu favoarea de har care vor fi acordate invingatorului de catre Domnul, atunci cand El va marturisi numele sau inaintea Tatalui Sau si a ingerilor Sai datorita credinciosiei si ascultarii sale si cu recunostinta. Fie ca si noi sa apreciem ceea ce vine din partea Domnului ca aprobare, recunoastere si promisiuni de rasplatire si de onoare, si sa ne multumim cu o mica apreciere aici pe pamant, dar sa stam ca adevarati invingatori pentru Hristos.


          6.11          5) Indemn catre cel care aude

          "Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul spune adunarilor" (3:6).

          Mesajul Domnului catre adunarea din Sardes se incheie prin indemnul personal catre cel care are urechi de auzit, pentru a auzi si a lua seama la ceea ce Duhul spune adunarilor. Acest indemn catre urechea personala este o manifestare a dorintei arzatoare a Domnului cu privire la sfintii Sai, si a dorintei aprinse ca atentionarile cuvintelor Sale, de repros si de indemnare sa ajunga la inimile lor si sa produca un raspuns deplin la dragostea Sa fidela. Domnul cauta mereu pe cei care au urechi deschise pentru a auzi si a cerceta ceea ce El are de spus. Altadata a chemat poporul la El, zicand: "Ascultati-Ma toti si intelegeti... daca are cineva urechi de auzit, sa auda" (Marcu 7:14-16). Toti au urechi care pot sa auda, dar cine are urechi pentru a auzi si a lua seama la ceea ce Domnul are de spus? Astazi inca, in zilele noastre de indiferenta laodiceeana, Domnul cheama pe cei care au urechi si o inima deschisa. In cuvintele Domnului catre Sardes, este mult de auzit, de luat seama si de a pune la inima pentru credinciosii de astazi.


          6.12          "Adunarilor"


          In punctul in care am ajuns, atragem atentia asupra cuvintelor: "ceea ce Duhul spune adunarilor". Aceasta fraza se gaseste in fiecare mesaj adresat celor sapte adunari in legatura cu indemnul de a auzi ceea ce Duhul are de spus. Observati ca ce este de auzit nu este ceea ce Dudul spune adunarii, in mod particular bisericii careia i se adreseaza, ci "adunarilor". Ceea ce Domnul avea de spus fiecarei adunari, trebuia luat in seama de urechea deschisa din toate adunarile. Ceea ce Duhul a spus fiecarei adunari in mod particular este desemnat ca adresandu-se "adunarilor", si era ca toti sa ia seama si sa puna la inima, nu doar adunarea locala careia ii era spus.
          Aceasta arata ca este o responsabilitate locala si colectiva in adunare si ca nu exista in Scriptura ceva care sa incuviinteze independenta adunarilor. Invatatura unora, ca fiecare adunare este o unitate independenta, responsabila doar inaintea Domnului pentru propriile sale decizii, si neavand nicio responsabilitate pentru deciziile unei alte adunari, este contrara Scripturii si nu este in armonie cu indemnul Domnului pentru fiecare din cele sapte adunari din Asia de a auzi ceea ce Duhul spune adunarilor. Responsabilitatea principala revine, bineinteles, fiecarei adunari locale, dar responsabilitatea pastrarii sfinteniei in casa Domnului, etc., nu se limiteaza la adunarea locala. Este, de asemenea, o responsabilitate colectiva, ca trup, adunarile ca madulare care alcatuiesc singurul trup al lui Hristos.



   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze