Translate

luni, 16 octombrie 2017




                                                    Mangaiere si incurajare
                                             (Mangaieri pentru credinciosul aflat in doliu)
                                                                      - VIII -


          Theodosia A. Powerscourt (Scrisori)


          8          In sanul lui Isus


          Oh! sarmana si scumpa mea prietena, cat de mult simt durerea ta! Ce va fi gloria viitoare, daca astfel de necazuri nu pot fi comparate cu ea! Fie ca Dumnezeu sa te faca sa recunosti in adancul suferintei tale ca totul este dragoste, oricat de dificil ar parea la inceput de crezut! Acesta este modul in care El raspunde adesea celor care ii cer mai multa credinta si dragoste. Este bine sa invatam sensul cuvintelor din aceeasi carte din care Hristos a invatat ascultarea; si El a invatat prin lucrurile pe care le-a suferit. Oh! scumpa mea sora, noi suntem comoara lui Dumnezeu! De multe ori noi am zis ca totul este desertaciune, si ca pamantul nu este locuinta noastra; si, intr-adevar, noi apartinem lui Dumnezeu, si suntem aici pe pamant doar pentru a fi modelati de El. El doreste sa intelegem bine aceasta. El este un Dumnezeu gelos. Dragostea Sa fata de noi nu este niciodata oarba. Binecuvantat sa fie Numele Sau! Ne iubeste atat de mult pentru a ne scuti de o singura pedeapsa necesara. Ne iubeste atat de mult pentru a ne trimite una fara sa fie necesara. El sta in apropierea focului Sau ca si topitorul. Asteapta putin, si vei vedea ca aceasta incercare este exact aceea peste care nu ai fi putut trece. Apoi el nu este pierdut, doar ca el a plecat primul. Esti impreuna cu el "mostenitoare a harului vietii", si Scriptura zice ca fara tine el nu poate fi facut desavarsit. El va asteapta deci in sanul lui Isus. Cu siguranta, nu ti-ar placea sa fie mai degraba cu tine decat la Isus, numai pentru satisfactia conversatiei cu el.
          Voi sunteti impreuna, deoarece si unul si altul sunteti in Isus; aveti aceeasi viata in care pulsatiile se fac simtite in inima lui Isus. Aveti comuniune unul cu altul, caci gandurile lui sunt concentrate in intregime pe Isus. Atunci cand Moise si Ilie au aparut inaintea ucenicilor, ei vorbeau cu Isus. Scumpa mea sora, esti pe punctul de a intra in realitatile unei mangaieri pe care nu ai crezut ca o vei putea gasi in Dumnezeu. Mi se pare ca te vad coborand intr-un adanc pe care eu insumi l-am traversat, si nu pot sa spun cat de slaba ma simt, spunadu-ti ca simpatizez cu tine, ca imi este mila de tine, ca aproape tremur pentru tine. Dar pot totusi sa-ti spun ca, pentru lumea intreaga, nu as fi vrut sa nu fi facut prin acest mijloc experienta a ceea ce este Isus. As alege mai degraba sa mor de o mie de ori decat sa nu fi trecut prin toate acestea. Nu as fi vrut sa fiu crutata de nicio lovitura, chiar daca de multe ori durerea se simtitea cu putere.
          Daca vei privi lucrurile in lumina eternitatii, vei vedea ca ai avut motive de a-L binecuvanta pe Dumnezeu, nu doar pentru fericirea asigurata prietenului tau, dar si pentru tot ceea ce El a vrut sa te invete prin aceste lungi zile si nopti de tristete. Acestea sunt lectii pentru eternitate pe care numai Dumnezeu le poate da, si doar in aceasta lume putem invata ce bucurie este in durere si liniste in mijlocul furtunii.
          Fie ca Dumnezeul pacii sa fie cu tine! El vrea, stiu ca El vrea. El nu va ingadui sa fii incercata peste puterile tale. Si daca in curand va trebui sa devii mama, vei fi sprijinita prin aceasta dulce promisiune: "Vaduvele tale sa se increada in Mine". Acestea sunt cuvinte pe care mi le-am insusit si pe care le-am pecetluit cu pecetea mea (*). Nu a parasit niciodata pe cei care se incred in El.
          Poate nu vei putea citi aceasta scrisoare, dar nu ma pot impiedica sa nu ti-o trimit, ca si cum Isus mi-ar fi dat dreptul sa intru in casa de jale.

          (*) Theodosia A. Powerscourt si-a pierdut sotul la un an de la casatorie si apoi fiica (n.t.)

          ... Cum poti sa-mi spui ca ti-e teama sa-ti exprimi simpatia? Simt o vie recunostinta. Aceea pe care am pierdut-o este, adevarat, regretata puternic, dar o vom vedea. Noi nu asteptam doar pe Isus, noi asteptam, de asemenea, pe toti sfintii impreuna cu El; si daca putem sa-L asteptam pe Isus, vom putea de asemenea sa-i asteptam pe cei care vor fi impreuna cu El. "Vom fi rapiti in nori impreuna cu ei, pentru a-L intampina pe Domnul".
          Atunci cand ea traia, noi vorbeam impreuna despre Isus, si ne provocam sa-L iubim mereu mai mult. Ea era smerita, si El i-a dat un har mai mare, caci a merge si a fi impreuna cu Hristos, este cu mult mai bine. Ea avea aici jos tot ceea ce ar fi putut s-o alipeasca de pamant, dar a trait ca si cum nu ar fi avut nimic.
          Atunci cand Isus va veni pentru a trezi din somnul lui acest trup, care este acum ca o samanta in gradina Sa, unde El are cheia, ea se va ridica cu un trup glorios pentru a fi bucuria Lui si pentru a proclama lauda Sa. "Pamantul va arunca afara pe cei morti", si locuitorii taranei se vor trezi si se vor bucura cu cantec de triumf, in timp ce lacrimile din aceasta noapte de durere vor straluci in lumina gloriei Sale, ca "roua zorilor". Oh! ce speranta in aceasta inviere! Este o bogatie pe care Isus ne-a lasat-o, si pe care o avem in mijlocul mortii. Efectul ei este minunat; ea trece dincolo de perdea, pana la Isus inviat, pana la viata nepieritoare. Nicaieri moartea nu pare mai confuza ca in camera unui crestin pe moarte. Acolo se simte ca ea este invinsa. Slabiciunea, starea muritoare, stricaciunea, proclama impreuna acolo ca, "dupa cum am purtat chipul celui din tarana, vom purta si chipul Celui ceresc". Da, moartea preaiubitilor lui Dumnezeu este scumpa inaintea ochilor Sai. Si noi, cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom primi o binecuvantare mai mica, caci vom putea sa suferim putin mai mult impreuna cu El. Considerand lucrurile in aceasta lumina, credinta va vedea o mie de ani ca o zi. Sa fim plini de ravna astazi, astfel, ca maine sa fim gasiti de El in pace, asteptand venirea Lui, caci "El va veni cu cantec de bucurie, purtandu-Si cununile".

          Sunt bucuroasa la gandul ca Domnul nu asteapta de la noi un mare curaj, ci mai degraba sa ne odihnim pe El, atunci cand inimile noastre sunt fara putere, astfel ca El sa se glorifice in slabiciunea noastra. Si daca inima si carnea noastra sunt nimicite, Ii face placere sa manifeste perfectiunea puterii Sale in slabiciunea noastra. Oh! numai sa stim sa-I incredintam totul Lui. Aceasta incredintare este cuprinsa in intregime in acest mic cuvant Totul. Totul  Dumnezeu, El Insusi, cerul si pamantul. Totul pentru noi, acestea sunt doua pietre.
          Nu este un lucru ciudat ca eu sunt inca aici, si ca aceasta prietena a fost luata? Aceasta ma face sa doresc sa plec si eu. Am fost ca doua surori de-a lungul vietii noastre. Ceva pare sa-mi spuna ca nu ar trebui sa fiu aici; cu toate acestea sunt mai aproape de ea, mai mult in comuniune cu ea decat atunci cand era pe pamant, caci putem sa fim impreuna dincolo de perdea. Atunci erau doua trupuri care ne impiedicau, acum nu mai este decat unul. Eu traiesc unde este ea; ramanand in casa Tatalui, eu sunt impreuna cu ea; eu ma vad ca o planta straina pe pamant, si trebuie sa ma pregatesc sa ma alatur ei. Apostolul ne invata un mare secret, atunci cand ne zice ca a uitat lucrurile care erau in urma sa. A ramane in mijlocul lucrurilor care sunt in urma, inseamna a sta in gradinile incantatoare ale lui Satan, inseamna a trai dupa carne. In lupta care este inaintea noastra, nu este loc de odihna; trebuie sa tindem inainte spre tinta, obosindu-ne, si totusi sa continuam. Ma simt presata sa alerg spre tinta, cum nu m-am simtit niciodata mai inainte. Timpul este atat de scurt; sa nu-l pierdem privind in urma, mai tarziu vom avea destul timp pentru aceasta. Am fost chemati din ceruri sa ne dedicam slujirii Domnului nostru, asteptand ca El sa vina.

                                              ........................................................................

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze