Mangaiere si incurajare
(Mangaieri pentru credinciosul aflat in doliu)
- VII -
J. G. Bellet
7 Cei care sunt ai lui Hristos la venirea Sa
Ce scena de glorie de nedescris va fi cand Domnul Insusi va cobori pentru a strange pe rascumparatii Sai in locul pe care le-a pregatit!
Acesta va fi un moment de placere suprema, cand Domnul Insusi, - cu un strigat de comanda, cu glasul unui arhanghel, si cu trambita lui Dumnezeu, - va cobori din cer si cand intr-o clipa, intr-o clipea din ochi, sfintii Sai adormiti vor invia, sfintii in viata vor fi schimbati, si apoi toti impreuna vor fi rapiti in nori ca sa-L intalneasca pe Domnul in vazduh. Astfel, vom fi totdeauna cu Domnul (1 Tes. 4). Miliarde de rascumparati vor fi acolo, in trupuri de glorie, umpluti de viata divina, sfintii care, altadata, in credinta intr-o promisiune, erau adoratori, pelerini, straini, cei de a caror credinta a dat marturie pesterile si crapaturile pamantului, de care lumea nu era vrednica, cei din vechime si cei drepti, morti in credinta; toti cei care nu au primit lucrurile promise vor fi acolo.
Avraam, Isaac si Iacov, - Noe, Daniel si Iov - Moise si Ilie, - Abel si numerosii martiri, - Aaron si preotii Domnului, - Samuel si profetii Domnului, - David si barbatii credintei care au stat pe tronul sau, - toti cei care, pentru Dumnezeu, au o valoare, vor fi in aceasta scena pe care au asteptat-o cu credinta.
Rapiti impreuna, toti rascumparatii lui Hristos isi vor lua locul in glorie, "fiecare la randul cetei lui"; stea care se deosebeste in glorie de alta stea, dar reflectand chipul lui Hristos. Da, toti vor fi acolo, pana la ultimul "nascut din nou".
Vor exista locuri in Imparatie, pozitii de guvernare peste semintiile lui Israel, locuinte in casa Tatalui, tronuri in jurul tronului lui Dumnezeu.
Toti vor cunoaste asa cum au fot cunoscuti si se vor cunoaste unul cu altul, fiecare fiind cunoscut de toti.
Poate ca nu sunteti atat de sensibil ca mine in aceasta privinta. Izolarea ta are privatiunile ei; dar are, de asemenea, numeroasele si sfintele ei avantaje.
Avem inca marele privilegiu de a vesti pretiosul Cuvant al lui Dumnezeu, si daca nu ar fi fost rivalitatea sentimentelor naturale cazute, bucuria unei astfel de ocupatii ar fi fost neamestecata. Dar, vai! ingamfarea, lupta, dezordinea pe care le-a adus carnea!
Fie ca Domnul sa fie cu tine! Norii de deasupra lui Iov deveneau din ce in ce mai grosi; el ii vedea plini de apa, de vant, de tunete; in final erau plini de binecuvantare pentru el atunci cand, turmele au fost risipite au fost inlocuite cu altele mai mari si cand, pentru copiii care au fost ucisi, el a primit cei mai frumosi copii.
* * *
Sunt foarte sigur ca aceasta zi de vizitare este pentru tine departe de ceea ce omul natural ar fi dorit, inima ta fiind atinsa in cele mai tandre afectiuni ale sale.
Intunericul care ne infasoara este din ce in ce mai gros; uraciunile se inmultesc, si starea de deturnare a celor care trebuie sa fie intotdeauna cu Domnul este in aparenta fara remediu aici pe pamant, incat ne este pretios sa vedem pe preaiubitii nostri detasati de toate acestea.
In duh, putem avea o frumoasa comuniune impreuna cu cei care nu mai sunt cu cei care raman, caci credinta ii vede, eliberati de orice nor, eliberati de tot ce i-a impiedicat aici pe pamant, odihnidu-se la Isus si asteptand ziua gloriei.
"Doamne Isuse, primeste duhul meu", a zis Stefan, - pretioase cuvinte ale unui slujitor care L-a urmat pe Domnul sau care a zis, cu ceva timp mai inainte: "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul". O multime care nu poate fi numarata este deja reunita acolo, realizand ca este "cu mult mai bine" de a muri pentru a fi cu Hristos.
Domnul sa te binecuvanteze, scumpa mea sora! Daca sunteti chemata sa va continuati calatoria mai singura decat v-ati propus si de a cunoaste greutati pe care nu le-ati prevazut, poate ca mana Sa sa se odihneasca peste tine! In curand, ne va da El Insusi lamuriri cu privire la caile Sale providentiale; promisiunile Sale sunt sprijinul si mangaierea noastra. Nimic nu este excesiv, in descrierile divine. Duhul revelatiei este cu siguranta mai jos si nu mai sus de ceea ce este, chiar daca promisiunile sunt "cele mai mari si pretioase" (2 Pet. 1:4); da, realitatea va fi probabil dupa marturisirea imparatesei din Seba: "Nu mi s-a spus nici jumatate din marimea intelepciunii tale; tu intreci faima despre care am auzit" (2 Cron. 9:6).
* * *
Domnul va va lamuri tot, asa cum altadata "cand era singur la o parte, lamurea ucenicilor Sai toate lucrurile" (Marcu 4:34). Acesta a fost si cazul lui Iov; cand a ajuns la sfarsit, a descoperit ca totul a fost bine. Domnul nu se inseala; El era chiar indreptatit in gandurile lui Iov in prezenta focului, a vantului si a caldeenilor.
* * *
I-a placut Domnului sa te viziteze din nou. De multe ori te-a vizitat, scumpa sora. Dar poti sa consideri ca acestea sunt vizitele unui prieten care ar dori sa fie mai aproape de tine. Cu siguranta, pentru omul natural ele sunt dureroase. Acesta este modul de a actiona al Celui care te iubeste si care nu ingaduie nicio incetare a lucrarii dragostei Sale nici cea mai mica pata asupra caracterului harului Sau, fara margini si desavarsit.
Lucratorii din vie (Mat. 20) gandeau ca pot schimba caracterul stapanului lor. El a tratat cu ei intr-un mod incat ei nu a avut nimic de zis. Dar ei nu au intarziat sa-si expuna nemultumirile lor, astfel incat stapanul viei a trebuit sa scoata in evidenta ca au gresit si ca ei nu sunt deloc in acord cu el.
Cat de placuta este lumina, atunci cand suntem condusi sa discernem caile Domnului! Gandim cateodata ca modul Sau de a lucra este contrar sentimentului natural pe care l-am putem avea despre dreptate si bunatate, - asa cum, de exemplu, in cazul unui lucrator care a lucrat doar o ora si care primeste la fel cu cel care a lucrat unsprezece ore. Intr-adevar, ce ar putea parea mai nedrept? Da, exista cai care sunt in mod absolut inesplicabile. Tot ceea ce avem de facut, este sa asteptam; va veni timpul cand El Insusi ne va lamuri toate lucrurile. Ne va arata ca El nu a gresit, ca a lucrat in har; va face sa intelegem ca daca au existat obiectii cu privire la caile Sale, obiectiile au venit dintr-o sursa morala intinata in inima acuzatorului insusi.
Sensul acestei parabole, din Matei, este foarte incurajator. Prin exercitiile sufletului, cu simplitate si credinta, este bine sa avem gandurile Sale intarite printr-o astfel de marturie.
* * *
Fie ca Domnul sa fie cu tine si sa invioreze duhul tau! Sa te poti odihni in simplitate pe temelia credintei, sigura si tare, temelie pusa prin mana lui Dumnezeu care a incheiat legamantul Sau cu tine.
Ceea ce ne invioreaza, scumpa sora, nu este efortul sufletului de a cunoaste bucuriile Duhului Sfant, ci odihna pretioasa a credintei cu perspectivele fericite ale sperantei, care sunt zidite pe credinta.
Exista, intr-un sens profund si fericit, mai multa comuniune cu cei care sunt plecati decat cu cei care au ramas langa noi; imi amintesc ca am auzit aceasta remarca din partea unei scumpe surori, acum cativa ani. Ea vorbea astfel, facand aluzie la scumpul ei fiu care adormise in Domnul. Da, noi ii vedem doar in fericirea lor in Hristos Isus. Nimic nu ne impiedica sa ne gandim la ei; ii vedem acolo sus in duh. Ei s-au increzut in Hristos si asteapta langa scumpul lor Mantuitor ca sa vina implinirea bucuriei Sale si bucuria lor.
* * *
Nu am eu o inima sensibila pentru a transmite iubitului meu frate toata incurajarea unei profunde comuniuni in incercarea sa? Spuneti-i ca imi amintesc de el cu toata dragostea. Spuneti-i, de asemenea, ca eu stiu ceva din caile binecuvantatului Dumnezeu fata de mine, chiar in acest moment. In mijlocul incercarilor noastre, putem, si unii si altii, sa ne incredem in El si sa-L binecuvantam. Ii place sa ne scoata dintr-o atmosfera artificiala, pentru a ne aseza intr-o atmosfera a realitatii, pentru a ne vorbi in mod direct, pentru a ne da promisiuni si mangaieri, in timp ce atat de multe circumstante se indreapta impotriva noastra.
* * *
"Cand da El liniste, cine o poate tulbura?" (Iov 34:29). Cat de mult doresc sa se implineasca!
Am auzit vorbindu-se despre un om evlavios care a trecut un timp indelungat printr-o incercare si care a zis: In timpul acestor ultime sapte luni, nu am avut nici macar cinci minute in care sa mi se usureze suferinta. Experienta fericita si vie a realitatii din aceasta frumoasa declaratie din cartea Iov!
In umblarea noastra ca sfinti si in timpul calatoriei noastre, daca cineva doreste sa se bucure deplin de odihna inimii, nu este suficient de a avea o constiinta buna. Este foarte adevarat ca fara o constiinta buna nu ar putea avea odihna. Dar, avem nevoie ca lumina, harul, energia spirituala sa ne pastreze pe calea gandurilor lui Dumnezeu, astfel ca faptele noastre sa fie cele care se potrivesc casei lui Dumnezeu si poporului lui Dumnezeu (si acolo este locul nostru).
In acelasi timp, cred ca putem sa marturisim la tronul de har lipsa noastra de a intelege caile Duhului, cu o inima mult mai putin intristata decat daca ar trebui sa venim cu o constiinta patata.
* * *
Nisipurile pustiei sunt miscatoare; dar in curand Canaanul va fi atins definitiv. Corturile s-au murdarit si s-au rupt de multe ori, calatorind de la Marea Rosie la Iordan; daca ele se afla intr-o stare mai putin buna pe malurile Iordanului decat pe tarmul Marii Rosii, ele sunt, cu toate acestea, mult mai bine acolo. Desi nu mai sunt noi, ele sunt mult mai aproape de momentul cand vor fi stranse pentru ultima oara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu