Isus in Epistola catre Evrei
A.E.Bouter
"Dar Il vedem pe Isus, care a fost facut cu putin (sau, "pentru putin") mai prejos decat ingerii datorita mortii pe care a suferit-o, incununat cu glorie si onoare, astfel incat, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru fiecare" (Evrei. 2:9).
Epistola catre Evrei are ca subiect principal pe Domnul Isus, Persoana si lucrarea Sa. Numele lui Isus apare de paisprezece ori in aceasta minunata epistola: de opt ori doar Numele Isus, o data prin imaginea lui Iosua (4:8), de cinci ori in asociere cu unul din alte nume ale Sale: Domnul, Hristos si Fiul lui Dumnezeu.
Capitolul 1 prezinta maretia Domnului Isus ca fiind Iehova Insusi ("Domnul", expresie folosita in trad. romana, n.t.). Taina trinitatii, ca si taina Fiului etern care a venit in lume ca Om desavarsit, sunt legate impreuna de aceasta taina binecuvantata: Isus este Domnul Dumnezeu (*).
(*) ADONAI IAHVE, n.t.
Capitolul 2 subliniaza maretia Domnului Isus ca Om, asezat mai presus decat ingerii, chiar daca acestia sunt intr-o pozitie superioara fiintelor omenesti in ordinea din creatie. Totusi, Isus a fost facut "cu putin mai prejos decat ingerii" care sunt nemuritori; El a suferit pe cruce si a trebuit sa moara. Aceasta ne arata maretia harului lui Dumnezeu fata de noi! Lucrarea Sa este suficienta pentru toti, ceea ce arata intinderea harului lui Dumnezeu aratat in Isus. Acum, inaltat in cer, El este mai presus de toti ingerii!
Isus din Nazaret care S-a smerit pe Sine Insusi, fiind ascultator pana la moarte, este incununat cu glorie si onoare. Si noi, adica toti adevaratii credinciosi, Il vedem astfel. "Il vedem", aceasta implica faptul ca noi avem intrare libera in cer la Dumnezeu si ca Il putem contempla pe Fiul neincetat. Pe pamant, El s-a smerit pe Sine Insusi inainte ca Dumnezeu sa-L inalte in glorie. Este clar ca exista o legatura intre smerenia Sa si raspunsul lui Dumnezeu care I-a dat pozitia de glorie actuala. "Isus ... S-a golit pe Sine Insusi, luand chip de rob, facandu-Se in asemanarea oamenilor. Si, la infatisare fiind gasit ca un om, S-a smerit pe Sine, facandu-Se ascultator pana la moarte, si chiar moarte de cruce. De aceea si Dumnezeu L-a inaltat foarte sus si I-a daruit un Nume care este mai presus de orice nume, ca in Numele lui Isus sa se plece orice genunchi, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de sub pamant, si orice limba sa marturiseasca, spre gloria lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domn (Filip. 2:6-11).
"Frati sfinti, care aveti parte de chemarea cereasca, luati aminte la Apostolul si la Marele Preot al marturisitii noastre, la Isus" (Evrei 3:1).
In iudaism, fiecare israelit apartinea de un popor pamantesc, alcatuit pentru pamant, pus de-o parte de Dumnezeu pentru Sine. Atunci cand Mesia a venit la acest popor pentru a implini profetiile divine, El nu a fost recunoscut de propriul Sau popor, care chiar L-a lepadat. Atunci Mesia, lepadat astfel de pe pamant, a fost primit de Dumnezeu in cer. Aceasta este tema principala a Epistolei catre Evrei care, in multe feluri, arata maretia lui Hristos ca Dumnezeu si ca Om.
Toti cei credinciosi care L-au primit pe Hristos, in ciuda lepadarii Sale de catre Israel, au privilegiu de a-L vedea acum la dreapta lui Dumnezeu in cer. Acest privilegiu rezulta din chemarea puternica si cereasca a lui Dumnezeu, prin care ei au fost scosi din lume. Toti acesti credinciosi apartin turmei celei noi a lui Dumnezeu, scosi dintre iudei si dintre natiuni, dupa cum Domnul le-a explicat ucenicilor Sai (Ioan 10:14-16). El i-a legat pe cei credinciosi de Sine Insusi, Cel inviat din cer, si astfel, ei sunt pusi de-o parte pentru Dumnezeu in lume, ca frati si surori sfinte.
Cine este Isus? El este Apostolul lui Dumnezeu, sau Trimisul lui Dumnezeu - trimis din cer si avand autoritate de a-L reprezenta pe Dumnezeu. El este, de asemenea, Marele Preot care ne reprezinta - pe noi care suntem inca pe pamant - inaintea lui Dumnezeu in cer, caci El este acolo sus incununat cu glorie si onoare. Aici pe pamant, stim ca a implinit aceste doua functii, in care Il vedem ca reprezentant al lui Dumnezeu, sau cand Il privim ca Marele nostru Preot in prezenta lui Dumnezeu. De asemenea, El trebuie recunoscut public: chiar daca El a fost lepadat aici jos, noi Il marturisim ca Apostol si Mare Preot. Aceasta inseamna ca noi nu ascundem faptul ca Ii apartinem si ca nu incercam sa compromitem maretia Sa. Nu, noi Il marturisim pe El Insusi, pe pamant, in timp ce ne indreptam ochii spre El, in cer.
"... dincolo de perdea, unde Isus a intrat pentru noi ca Inainte-mergator, fiind facut pentru eternitate mare preot dupa randuiala lui Melhisedec" (Evrei 6:19, 20).
Epistola catre Evrei indreapta privirile noastre spre Isus, asa cum este El acum in cer, incununat cu glorie si onoare (2:9). In mai multe randuri, aceasta epistola aminteste responsabilitatea credinciosilor pe pamant, dar autorul epistolei revine de multe ori la subiectul sau principal, indreptand atentia si inimile noastre spre Domnul Isus. Infatisadu-L pe Isus ca Marele Inainte-mergator (cel care merge inainte pentru a pregati drumul), autorul prezinta stransa legatura care exista intre credinciosii de pe pamant si Hristosul din glorie, in cer. Aceasta legatura arata ca Inainte-mergatorul a deschis usa pentru ca si altii sa-L urmeze in cer, acum si, de asemenea, mai tarziu. Domnul Isus prezinta o "ordine" cu totul noua, care nu a existat in timpul lui Moise si Aaron, nici, in general, in mijlocul poporului Israel.
Melhisedec este un tip, o imagine, a Fiului etern, caci el apare in Scriptura "fara tata, fara mama, fara genealogie, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, dar asemanat Fiului lui Dumnezeu" (7:3). El l-a binecuvantat pe Avraam, ceea ce vrea sa insemne ca el era mai mare decat Avraam - "cel mai mic este binecuvantat de cel mai mare" (v.7). Pentru un iudeu, este de greu de primit ca cineva sa fie de un rang mai mare decat Avraam. De asemenea, Melhisedec L-a binecuvantat pe Dumnezeu din partea lui Avraam, aducand inaintea lui Dumnezeu raspunsul potrivit (Gen. 14:20).
Epistola confirma, de asemenea, ca Isus, lepadat, care a fost scos in afara (taberei) de poporul Sau, este Dumnezeu, "Acelasi ieri si azi si in veci" (13:8), Acela "care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvantat pentru totdeauna" (Rom. 9:5). Cuvantul "ordine" se refera la ceva care a fost stabilit de Dumnezeu, ceea ce omul de pe pamant nu ar putea niciodata sa faca. Expresia "pentru eternitate" este in contrast cu ordinea din Vechiul Testament, unde marele preot era inlocuit, generatie dupa generatie. Domnul Isus, ca Inainte-mergator, este, de asemenea, Marele Melhisedec! Semnificatia acestui Nume implica faptul ca Isus este Imparat al dreptatii, dupa cum si Imparat al pacii (Evrei 7:2). Ce maretie!
"Cu atat mai mult Isus a devenit garantul unui legamant mai bun" (Evrei 7:22).
Vechiul legamant nu putea sa aduca desavarsirea, sau sa prezinte lucrurile care dainuiesc. Dimpotriva, el era marcat de slabiciune, si Dumnezeu a aratat esecul sau in numeroase si diferite feluri, inainte de a-l da deoparte. Acest faliment (al Vechiului legamant, n.t.) rezulta in special din ceea ce omul este in sine insusi - ceea ce este numit deseori "omul vechi" (Rom. 6:6). Cu toate acestea, Dumnezeu a introdus o noua ordine de lucruri care este legata de Omul cel nou, Domnul nostru Isus Hristos. El nu poate falimenta si nici aceasta ordine noua care este legata de El nu poate deci falimenta; Epistola catre Evrei o arata foarte clar.
Aceasta epistola arata, de asemenea, ca Domnul Isus este un alt preot care traieste pentru eternitate, dupa randuiala lui Melhisedec. Chiar daca El este din semintia lui Iuda, semintie din care nu a iesit niciodata un preot, Hristos este preot pentru eternitate - un cuvant cheie in aceasta epistola (7:13-17). In relatie cu Hristos, totul este bun sau minunat, in totalitate nou, si stabil, dupa cum arata Evrei 7. Astfel ca acest capitol Il infatiseaza pe Isus ca garantul unui legamant "mai bun", care nu poate deci sa falimenteze. Vechiul legamant a falimentat, dar noul legamant este cu adevarat mai bun, si nu poate falimenta; de aceea el este numit un legamant etern (13:20).
Valoarea numerica a Numelui lui Isus este 888, ceea ce adauga o dimensiune speciala caracterului sau deplin. Cifra 8, in Scriptura, este legata de o noua ordine de lucruri: a se vedea de exemplu Psalmul 8, sau a opta zi a sarbatorii corturilor (Lev. 23:36; Ioan 7:37). Ceea ce Hristos a implinit si stabilit, garanteaza aceasta ordine de lucruri mai buna, care nu poate falimenta. Ceea ce este legat de Hristos nu este doar bun (si adevarat), ci este de asemenea mai bun, in contrast cu ceea ce este vechi si care este pus de-o parte (a se vedea Evrei 7:19, 22; 8:6; 9:23; 10:34; 11:40).
"Avand deci, fratilor, indrazneala sa intram in locurile sfinte prin sangele lui Isus ... sa ne apropiem cu inima sincera, in siguranta deplina a credintei" (Evrei 10:19-22).
Intr-un mod cu totul remarcabil, epistola catre Evrei prezinta maretia Domnului nostru Isus Hristos, in Persoana Sa si in lucrarea Sa. In primele sapte capitole, am vazut maretia Persoanei Sale. Capitolele de la 8 la 10 pun accent pe maretia lucrarii Sale si a rezultatelor acesteia, si cu privire la maniera de a-i raspunde.
Autorul epistolei pune in lumina contrastul dintre jertfele cerute de Dumnezeu in Vechiul Testament pe de-o parte, si jertfa desavarsita a lui Hristos, adusa odata pentru totdeauna, pe de alta parte. Jertfele din Vechiul Testament trebuiau sa fie aduse neincetat, in timp ce jertfa unica a lui Hristos este suficienta pentru totdeauna, si deci nu mai trebuie sa fie repetata.
Un alt contrast este subliniat: numai odata pe an, datorita jerfei aduse "in ziua ispasirii", marele preot putea intra "in locul preasfant, dincolo de perdea", in timp ce poporul statea afara (Lev. 23:27; 16:2; Ev. 9:7). Dar acum, pe baza sangelui lui Hristos, accesul spre Dumnezeu a fost deschis. De la ziua Cincizecimii si pana la rapirea credinciosilor, toti acestia, care au primit o chemare cereasca, au intrare libera, cu toate privilegiile care o insotesc. Credinciosii pot sa se apropie acum in orice moment, in rugaciune, ca si prin lauda si adorare.
Aceasta libertate deplina nu exista in Vechiul Testament. Singura exceptie il privea pe Moise, care avea privilegiul de a intra permanent in locul preasfant pentru a-L intalni pe Domnul si a vorbi cu El (Ex. 25:22; Num. 7:89); aceasta sugera libertatea de a intra in prezenta lui Dumnezeu, care este privilegiul credinciosilor de astazi. Aceasta "libertate deplina" arata ca noi avem incredere in Dumnezeu, ca nu ne va respinge datorita lucrarii lui Hristos incheiata si acceptata. Aceasta libertate este cea a unui fiu care are dreptul de a veni inaintea lui Dumnezeu, ca adorator, in orice moment. La inceputul capitolului unde se gaseste versetul de astazi, pune in contrast valoarea jerfelor de animale, aduse dupa porunca lui Dumnezeu, cu valoarea sangelui lui Hristos care a fost varsat odata pentru totdeauna. Dumnezeu sa fie binecuvantat!
"Sa alergam cu rabdare in alergarea care ne sta inainte, privind tinta la Isus, Capetenia si Desavarsitorul credintei, care, pentru bucuria pusa inaintea Lui, a rabdat crucea, dispretuind rusinea, si sade la dreapta tronului lui Dumnezeu" (Evrei 12:1-2).
Aceasta epistola indreapta inima noastra spre Hristos, asa cum Il vedem, inaltat la dreapta lui Dumnezeu. El a inceput si a incheiat lucrarea de rascumparare, pe care nimeni altul nu ar fi putut sa o faca. Acum, El este asezat la dreapta lui Dumnezeu. Niciun alt preot nu se putea aseza vreodata deoarece lucrarea nu era incheiata. Dar Hristos L-a glorificat pe Dumnezeu pe pamant si a sfarsit lucrarea pe care I-a dat-o s-o faca (Ioan 17:4); El S-a "suit in inaltime" (Efes. 4:8) si "S-a asezat" la dreapta Sa (Ev. 3:1). Ca Om, El a fost invitat de Dumnezeu sa Se suie si sa Se aseze (v. 13), dar maretia personala a lui Hristos este subliniata prin faptul ca El Insusi S-a asezat.
Aceasta implica in egala masura ca lucrarea lui Hristos a fost incheiata si acceptata de Dumnezeu. Drumul Sau pe pamant, inainte de a-L conduce in inaltime, a fost un drum de suferinta si de rusine. El a suferit toate acestea, chiar suferintele de nepatruns de pe cruce - nu doar suferintele fizice si rusinea, ci mai presus de toate suferintele legate de parasirea Dumnezeului Sau, pe care El L-a onorat intotdeauna. Hristos Si-a "facut fata ca o cremene" (Is. 50:7), concentrandu-Se in intregime pe lucrarea pe care trebuia s-o implineasca, dispretuind rusinea - nu a tinut cont si nu a fost abatut de ele (suferinte).Dumnezeu, care este drept si sfant, a fost pe deplin satisfacut atunci cand Hristos a zis: "S-a implinit" (Ioan 19:30).
Chiar in acel moment, perdeaua din locul sfant s-a sfasiat in mod miraculos de sus pana jos (Mat. 27:50, 51), ceea ce a demonstrat ca Dumnezeu era satisfacut. Astfel, Dumnezeu a acceptat ca multi fii sa fie adusi la glorie (Ev. 2:10). Acestia, putand de acum inainte sa-si ridice ochii spre Hristos, intorcandu-i de la orice altceva - pacate, suferinte, prigoniri - pentru a-i indrepta spre Acela care sfarsit lucrarea spre gloria lui Dumnezeu. Stim ca locul lui Hristos in glorie este acum si locul nostru, si bucuria Sa este si a noastra. Ochii nostri sunt indreptati spre El si ne incredem in El , caci El este acum marea noastra Capetenie, pana la momentul intoarcerii Sale.
"V-ati apropiat ... de Isus, Mijlocitorul unui nou legamant; si de sangele stropirii, care vorbeste mai bine decat sangele lui Abel" (Evrei 12:22, 24).
Maretia Persoanei Sale care ne este prezentata in Epistola catre Evrei este rezumata la un Nume - Isus. El este cheia care deschide toate lucrurile in aceasta epistola, El este insasi esenta tuturor doctrinelor care sunt expuse, si in final - scopul - tuturor gandurilor lui Dumnezeu. El este Cel care ne-a atras spre Sine, acum si pentru toata eternitatea. Aceasta epistola, si in special capitolul 12, stabileste comparatii si contraste intre vechea ordine de lucruri, legata de Moise, si noua ordine, legata de Hristos.
Omul si poporul pamantesc al lui Dumnezeu falimentand in totalitate, Dumnezeu s-a revelat atunci in harul Sau suveran. Aceasta revelatie nu se intemeiaza pe meritele sau responsabilitatea omului, ci pe lucrarea implinita de Hristos. Dumnezeu L-a trimis pe propriul Sau Fiu, care a fost respins si lepadat. Dar ceea ce harul lui Dumnezeu si-a propus trebuia sa se implineasca in ciuda tuturor impotrivirilor omului. Ceea ce harul acesta a facut se vede in cei care pot acum sa se apropie de Dumnezeu in libertatea acestei relatii de fii; aceasta intrare libera le este data de Acela care este asezat la dreapta lui Dumnezeu. Acest har va fi vazut atunci cand, din cer, el va aduce o noua ordine de lucruri pe pamant si in univers.
In aceasta noua ordine, care ne este deja descoperita, totul depinde de Isus si de jertfa sa. Altadata, sangele lui Abel, varsat intr-un mod criminal, striga dupa razbunare, si Dumnezeul sfant si drept va exercita aceasta razbunare. Dar acum, sangele stropirii lui Hristos vorbeste de lucruri mai bune decat aceasta razbunare care este totusi necesara, si care scoate in evidenta rezultatele glorioase pe care Hristos le-a realizat ca Mijlocitor, implinind astfel tot ceea ce harul lui Dumnezeu voia sa realizeze: Domnul va restabili in curand o noua relatie cu poporul Sau pamantesc, pe care il va binecuvanta din belsug, la fel ca si cu celelate natiuni de pe pamant. Sangele lui Hristos reveleaza astfel cat de mare este Dumnezeu in dragostea Sa, in sfintenia Sa si in dreptatea Sa.
Domnul Isus va atrage la Sine pe toti oamenii (Ioan 12:32). "Ce vom spune deci fata de aceste lucruri?" (Rom. 8:31). Gurile noastre au fost deschise pentru a aduce, inca de acum, laudele si adorare Dumnezeului nostru. In lumea viitoare, toti copiii Sai Il vor lauda, si toti vrajmasii Sai isi vor pleca genunchii inaintea Lui.
"De aceea si Isus, ca sa sfinteasca poporul prin propriul Sau sange, a suferit dincolo de poarta" (Evrei 13:12).
Epistola catre Evrei nu are decat o singura tema: Isus. Pe temelia a ceea ce El este si a ceea ce El a facut, Domnul Isus a devenit marele nostru Conducator, acum si pentru eternitate. In lumea viitoare, in timpul Imparatiei de o mie de ani, El va fi Conducatorul poporului Sau pamantesc si al tuturor natiunilor. Astazi, Hristos ne conduce in sanctuar, in locurile sfinte ceresti, unde Il vedem incununat cu glorie si onoare si unde noi putem patrunde prin credinta.
El ne conduce de asemenea prin aceasta lume, desi aceasta este o imensa pustie spirituala pentru noi. Din partea noastra, credinta, ascultarea si dragostea pentru El sunt indispensabile. Aici, pe pamant, Isus ne conduce dincolo de poarta. De ce? "Tabara" iudaica se presupunea a fi sfanta si curata, dar Isus, "Sfantul lui Dumnezeu" (Ioan 6:69), a fost scos dincolo de poarta de poporul Sau, iar tabara a devenit un loc unde mania lui Dumnezeu a trebuit sa se abata. Aceasta judecata a inceput in anul 70, atunci cand armatele romane au nimicit Ierusalimul si pe locuitorii sai, si cand iudei care au supravietuit au fost vanduti ca robi si imprastiati printre natiuni. Iudei crestini trebuiau deci sa se desparta de iudeii necredinciosi, acceptand ocara de a fi renegati de acestia ca fiind iudei, si de a fi paziti astfel de aceasta judecata care a venit peste ei.
Hristos ii conduce inca pe adevaratii credinciosi afara din tabara. Aceasta se aplica la tabara randuita alta data de Dumnezeu, dar care L-a lepadat pe Fiul lui Dumnezeu, si se aplica acum la orice tabara religioasa organizata de om. Numele lui Hristos poate fi pus in fata, dar El nu este recunoscut cu adevarat ca Domn. Hristos nu recunoaste aceasta tabara religioasa ca fiind a Sa, si-i invita pe cei care-L recunosc ca Domn sa iasa din aceasta tabara.
Cei care se afla in interiorul taberei sunt inca sub judecata lui Dumnezeu; dar cei care sunt beneficiarii sangelui lui Isus Ii sunt asociati si au iesit la El afara din tabara. Sangele acceptat de Dumnezeu in locurilor sfinte ceresti arata ca cei credinciosi sunt primiti. Unica siguranta este de a fi impreuna cu El, in locurile sfinte din cer si "afara din tabara" pe pamant. Aceasta implica de "a iesi la El" si de a purta "ocara lui" (Ev. 13:13), acceptand de a fi dispretuiti de cei care sunt alipiti de religie, dar refuzand sa asculte cu adevarat de El.
Din calendarul "Le Seigneur est proche" (Domnul este aproape).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu